Am cautat si am visat iubire si in ignoranta mea am vazut in placerea fizica o modalitate prin care as putea face iubirea palpabila . Am vrut sa cuceresc , sa invalui , sa fascinez , sa innebunesc si cand am pasit pe taramul dorit , am inteles ca implicandu-ma in jocuri ale mintii cu aluzii carnale , am pierdut esenta ... catre mine , catre ceea ce-mi doresc cu adevarat si anume o dragoste reala care sa-mi faca inima sa bata mai tare si mai incet in acelasi timp , care sa-mi fie cauza si scop , o dragoste care sa ma poarte dincolo de mine , dincolo de ratiune ...
Am iubit si am gresit - nu inteleg de ce este atat de acuta senzatia asta . Am gresit iubindu-i sau doar am vrut sa-i vad asa cum voiam eu sa-i vad ?! Mai devreme sau mai tarziu , s-au aruncat mastile si s-a rostit morala . Simt ca ma aflu in acel punct in care a cazut cortina si trebuie sa aleg : sa joc in alta piesa , sa cad prada acelorasi iluzii sau doar sa regizez , sa conduc personajele dupa bunul meu plac ?
De ce iti spun toate astea ? Fiindca dincolo de toate intelesurile duble din cuvintele mele , nu ma voi mai trada vreodata si nu-ti voi oferi corpul meu . Am avut o revelatie : stiu ca trebuie sa-mi urmez visele , mai ales acum cand mi se pare ca imi scapa printre degete , iar iubirea pura , transparenta , profunda , transcendentala e unul dintre el , iar trupul mi-l voi inchina doar pe altarul ei ...
miercuri, 8 septembrie 2010
vineri, 3 septembrie 2010
A Prague Dream
A trecut aproape o luna de cand m-am intors de acolo si ma intrebam de ce n-am pus poze pe Facebook. Raspunsul e simplu : Fiindca mi se pare irelevant . Privite intr-un monitor , vor fi doar niste ziduri , cladiri si simple locuri , umbrind prin simplitatea lor adevarata magie a orasului .
Praga trebuie privita , dar mai ales traita ... Praga e ca un inger care te invaluie in aripile-i de argint , proiectandu-te in alta epoca , in care nu exista timp , in care doar muzica stapaneste orasul si firea ... Ma plimbam singura , seara , pe stradutele stramte si pustii , pavate cu piatra cubica si mi s-a parut ca aud zidurile fredonand Mozart cu sunete line ce-mi mangaiau epiderma , patrunzand dincolo de ea . De fapt , nu mi s-a parut caci la fiecare pas exista un local care doreste sa-ti daruiasca o fata Morgana a timpurilor lui Kafka , astfel ca uiti sa mai mergi si incepi sa levitezi spre acel ceva ireal si tainic . In pietele centrale , te adancesti in marea de oameni si totusi iti poti atinge singuratatea cu mana . E insa acel tip de singuratate pe care-l doresti pentru a analiza , pentru a absorbi magia si pentru a visa ... Praga e orasul care a reusit sa-si conserve magia trecutului , lasand noul sa se infiltreze doar vag , asa incat ai senzatia ca , foarte curand printul cu armura , calare pe un cal negru te va rapi pentru a te duce in castelul lui maiestuos ...
Seara , plimbandu-ma pe Podul Carol , am descoperit un cuplu elegant, tinandu-se de mana si strivind orasul sub sunetul ascutit al tocurilor / flecurilor . S-au oprit o secunda , el a imbratisat-o tandru si i-a soptit in spaniola : "Praga e atat de frumoasa pentru ca tu esti langa mine" ..O clipa , am uitat de cinismul caracteristic si am invatat iarasi sa iubesc , sa doresc un EL in privirea caruia sa-mi abandonez sufletul si in bratele caruia sa freamat din nou pasiune si nebunie ...
Apoi , pe terasa muzeului Kafka ce se afla chiar pe malul Vltavei , m-am prabusit intr-un fotoliu de rachita si am pasit pe valuri , pe langa vapoarele fantasmagorice care -si purtau turistii spre noi peisaje , si am vazut nuantele freneziei in spumele acesteia. Luna zambea singura sau imi zambea mie ... am crezut ca mi-am pierdut mintele , dar nu ... doar vedeam miile de culori ale muzicii si ascultam melodiile calde ale culorilor ... culori autumnale , de melancolie . Cred ca Praga e o toamna infinita care nu vrea sa moara sub cutitul aspru al iernii ... Am vazut si cateva imagini ce infatisau orasul adormit in ghearele albe ale anotimpului rece si un fior de claustrofobie mi-a strabatut fiinta : Praga trebuie sa cante , sa valseze , sa tipe , sa zdruncine nu sa doarma ...
Praga inseamna pentru mine Kafka , cu non-spatiu si non-timp , inseamna eternitate uitata intre ziduri, cu fascinatia trecutului si viitorului in aceiasi farama de piatra , o imbinare a clasicului si modenului intr-o nota armonioasa ... Fara sa vrei , te indragostesti de ea , iubesti si traiesti prin ea si nu vrei sa pleci , vrei sa opresti clipa si sa adormi in bratele ei , crezand ca esti invincibil si nemuritor ...
Probabil ca n-am sa uit niciodata ultima seara cand , trecand pe langa The Estates Theatre or Stavovské divadlo , am fost acaparata de notele lui "Losing my religion" , intr-o interpretare mai ragusita decat cea a baietilor de la REM. M-am lipit de zidurile teatrului , am inchis ochii si m-am lasat purtata de muzica . Am simtit atunci o atingere calda si am tresarit . "Are you ok?" am auzit si am deschis ochii , iar un zambet charmant mi-a intampinat privirea . . "Yes , thank you" , am soptit putin speriata . "Then , you'll do me the honour to have a glass of wine with me,here at my restaurant...." Intre soc , uimire si teama , am uitat sa respir asa ca am mai primit o intrebare legata de starea mea fizica ... Am acceptat desi erau atat de multe seturi de "trei puncte" intre mine si el ... Am ciocnit , ne-am privit si m-a ravasit cu acel amazonit ce-i tinea loc de privire , ne-am jucat cu vorbele si intr-un final ne-am spus "la revedere " ... Si acum simt cum inima voia sa-mi sara din piept si sa danseze cu frenezie , adancind delirul si intelegand ca zilele acele au fost si vor ramane mereu "a once -in-a-lifetime-experience"
luni, 2 august 2010
Legile Iubirii
Zilele astea m-am gandit amplu la ideea de "iubire" , atat de mediatizata , intoarsa si rasintoarsa pe toate partile in mass-media si in capetele noastre. Mii de pagini in reviste inchinate "sentimentului sublim" , milioane de ganduri si discutii pe tema asta , dar ce stim cu adevarat despre dragoste? Nu , nu vorbesc de romantismul siropos din filme dupa care ofteaza atatea fete si pentru care discrediteaza atat de mult barbatii si nici despre replicile rasuflate , dramatice gen "Nu pot sa traiesc fara tine" sau " Ma faci sa ma simt femeie/ barbat".
Ma refer la acel sentiment de plenitudine care te determina sa lupti pt a fi mai bun , pentru a face lumea un loc mai bun. Cand iubesti radiezi , uiti de egoism si incepi sa te cunosti mai bine .
Doar ca , inafara de asta , mai e ceva :
1) Barbatii nu sunt super-eroi - si cand spun asta ma refer la faptul ca ei nu au datoria de a ne scoate din depresie si nici de a ne rezolva orice fel de conflict pe care il avem cu noi insine sau cu ceilalti. In plus , nu ne pot citi gandurile , asa ca daca astepti ceva de ei , spune-o in bine-cunoscuta diplomatie feminina , dar direct sa fie .
2)Barbatii sunt misogini - fie ca o recunosc , fie ca nu. Asta insa nu-i impiedica sa ne iubeasca si sa ne aprecieze pt ceea ce facem bine . Asa ca decat sa te lupti cu ei , construieste-ti propria viata , separata de el si vei avea 2 motive de bucurie : poti fi fericita si fara el iar pe el il vei intriga
3) Nothing lasts forever - decat planuri aiurea pe viitorii 20 de ani , mai bine traieste clipa , iubind la fel de des si intens pe cat respiri . Am vazut tot felul de cupluri care aveau 5-6 ba chiar 7 ani de relatie in spate si despre care aproape toti credeau ca se vor casatori . Da , ati ghicit , nu au sfarsit impreuna ci si-au gasit alta pereche cu care s-au casatorit dupa cateva luni .
Morala : Cu cat trece timpul , descoperi mai multe trasaturi care-ti displac la celalalt
4) Fluturasii - (vei descoperi dupa ceva timp ) sunt doar niste fiinte gingase care zboara din floare in floare si nicidecum prin stomac sau alte organe interne importante . Vestea buna e ca , dupa insectar (primele luni) , urmeaza ceva mai profund , daca esti capabil de asta
5) Femeile analizeaza si vorbesc prea mult - da , recunosc , si eu fac parte din categoria asta si sunt sub tratament, in incercarea de a ma lepada de latura asta feminina. Desi pare greu de inteles pentru multe dintre noi , lucrurile sunt mai simple decat par . Asa ca votez pentru "Intreaba si ti se va raspunde " in loc de ganduri milioane care irosesc energie si timp
6) Toata lumea inseala - macar cu gandul si tot o facem , oricat vrem sa recunoastem sau nu . Genetic suntem setati sa cautam ceva mai bun , sa evoluam insa asta nu justifica "exercitiul repetat" . Da , repetitia e mama invataturii : inveti sa ajungi un superficial si un permanent nemultumit. Daca ai facut-o , gandeste-te la motiv fiindca sigur iti lipseste ceva in relatie
7) Nobody is perfect - si da , imperfectiuniile sunt acele pete de culoare pe care viata le scapa pe tabloul desavarsit care suntem . Merita sa cautam dincolo de ele dar si sa ne bucuram de acestea . Perfectiunea e plictisitoare , deci nici macar ea nu e perfecta ;)
8) Femeile NU sunt de pe Venus si Barbatii NU sunt de pe Marte - asa cum amintea celebra carte alui John Gray ; Sincer imi plac titlurile - de conte , de zeitate ,dar nu de extraterestru. Suntem pamanteni pana in maduva oaselor si cred sincer in mitul androginului. Poate ca ar trebui sa vedem legatura barbat-femeie ca pe un schimb , ca pe o suma care tinde la infinit , catre perfectiune si nu ca pe o competitie in care cel mai bun trebuie sa invinga . Suntem la fel de buni , dar in sensurisi domenii diferite
9)Independenta e vitala - in orice fel de relatie fie ca e vorba de cuplu , prietenie sau orice altceva. O relatie bazata pe dragoste este o relatie in care fiecare dintre parteneri ii ingaduie celuilalt sa fie ceea ce alege - fara asteptari , fara pretentii . Este o simpla asociere intre doi oameni care se iubesc intr-atat incat niciunul nu se asteapta ca celalalt sa fie ceva ce el n-ar alege pentru sine.
10) Sex does matter - oricat de cinic ar suna si asta fiindca e scanteia care naste artificii de neuitat. Daca nu mai exista atractie fizica , te-ai ales cu un/o frate sora (amic/a foarte bun/a).
Cat despre mine :
"... nu voi fi a nimanui niciodata mai mult decat voi fi a mea si a dorintelor mele , a intimitatilor mele , a vointei , a caracterului si a personalitatii mele; n-o sa ma supuna niciun om , niciun lucru sau nevoie decat daca asa am eu chef , daca asa mi-e mie drag ,decat daca mi-e pofta , daca mi-e sete , daca mi-e foame , daca mi-e bine , daca mi-e vrere si daca mi-e cald , daca mi-e dor , daca iubesc , daca asa am visat, asa am dorit ... "
Ma refer la acel sentiment de plenitudine care te determina sa lupti pt a fi mai bun , pentru a face lumea un loc mai bun. Cand iubesti radiezi , uiti de egoism si incepi sa te cunosti mai bine .
Doar ca , inafara de asta , mai e ceva :
1) Barbatii nu sunt super-eroi - si cand spun asta ma refer la faptul ca ei nu au datoria de a ne scoate din depresie si nici de a ne rezolva orice fel de conflict pe care il avem cu noi insine sau cu ceilalti. In plus , nu ne pot citi gandurile , asa ca daca astepti ceva de ei , spune-o in bine-cunoscuta diplomatie feminina , dar direct sa fie .
2)Barbatii sunt misogini - fie ca o recunosc , fie ca nu. Asta insa nu-i impiedica sa ne iubeasca si sa ne aprecieze pt ceea ce facem bine . Asa ca decat sa te lupti cu ei , construieste-ti propria viata , separata de el si vei avea 2 motive de bucurie : poti fi fericita si fara el iar pe el il vei intriga
3) Nothing lasts forever - decat planuri aiurea pe viitorii 20 de ani , mai bine traieste clipa , iubind la fel de des si intens pe cat respiri . Am vazut tot felul de cupluri care aveau 5-6 ba chiar 7 ani de relatie in spate si despre care aproape toti credeau ca se vor casatori . Da , ati ghicit , nu au sfarsit impreuna ci si-au gasit alta pereche cu care s-au casatorit dupa cateva luni .
Morala : Cu cat trece timpul , descoperi mai multe trasaturi care-ti displac la celalalt
4) Fluturasii - (vei descoperi dupa ceva timp ) sunt doar niste fiinte gingase care zboara din floare in floare si nicidecum prin stomac sau alte organe interne importante . Vestea buna e ca , dupa insectar (primele luni) , urmeaza ceva mai profund , daca esti capabil de asta
5) Femeile analizeaza si vorbesc prea mult - da , recunosc , si eu fac parte din categoria asta si sunt sub tratament, in incercarea de a ma lepada de latura asta feminina. Desi pare greu de inteles pentru multe dintre noi , lucrurile sunt mai simple decat par . Asa ca votez pentru "Intreaba si ti se va raspunde " in loc de ganduri milioane care irosesc energie si timp
6) Toata lumea inseala - macar cu gandul si tot o facem , oricat vrem sa recunoastem sau nu . Genetic suntem setati sa cautam ceva mai bun , sa evoluam insa asta nu justifica "exercitiul repetat" . Da , repetitia e mama invataturii : inveti sa ajungi un superficial si un permanent nemultumit. Daca ai facut-o , gandeste-te la motiv fiindca sigur iti lipseste ceva in relatie
7) Nobody is perfect - si da , imperfectiuniile sunt acele pete de culoare pe care viata le scapa pe tabloul desavarsit care suntem . Merita sa cautam dincolo de ele dar si sa ne bucuram de acestea . Perfectiunea e plictisitoare , deci nici macar ea nu e perfecta ;)
8) Femeile NU sunt de pe Venus si Barbatii NU sunt de pe Marte - asa cum amintea celebra carte alui John Gray ; Sincer imi plac titlurile - de conte , de zeitate ,dar nu de extraterestru. Suntem pamanteni pana in maduva oaselor si cred sincer in mitul androginului. Poate ca ar trebui sa vedem legatura barbat-femeie ca pe un schimb , ca pe o suma care tinde la infinit , catre perfectiune si nu ca pe o competitie in care cel mai bun trebuie sa invinga . Suntem la fel de buni , dar in sensurisi domenii diferite
9)Independenta e vitala - in orice fel de relatie fie ca e vorba de cuplu , prietenie sau orice altceva. O relatie bazata pe dragoste este o relatie in care fiecare dintre parteneri ii ingaduie celuilalt sa fie ceea ce alege - fara asteptari , fara pretentii . Este o simpla asociere intre doi oameni care se iubesc intr-atat incat niciunul nu se asteapta ca celalalt sa fie ceva ce el n-ar alege pentru sine.
10) Sex does matter - oricat de cinic ar suna si asta fiindca e scanteia care naste artificii de neuitat. Daca nu mai exista atractie fizica , te-ai ales cu un/o frate sora (amic/a foarte bun/a).
Cat despre mine :
"... nu voi fi a nimanui niciodata mai mult decat voi fi a mea si a dorintelor mele , a intimitatilor mele , a vointei , a caracterului si a personalitatii mele; n-o sa ma supuna niciun om , niciun lucru sau nevoie decat daca asa am eu chef , daca asa mi-e mie drag ,decat daca mi-e pofta , daca mi-e sete , daca mi-e foame , daca mi-e bine , daca mi-e vrere si daca mi-e cald , daca mi-e dor , daca iubesc , daca asa am visat, asa am dorit ... "
luni, 19 iulie 2010
CFRul si biletul dus-intors catre ALTCEVA
Tocmai mi-am descoperit o noua pasiune : aceea de a citi in tren .
Cum ? Cand ? De ce ?
Imagineaza-ti :
* un drum cu trenul de 3 ore jumatate-4 care se va transforma , indiscutabil , intr-unul de 5 chiar 6-7 ore
* o armata naravasa de oameni de diferite culori (nu , nu sunt rasista) , de diferite arome (e trist ca in secolul 21 inca mai exista persoane care n-au facut cunostinta cu sapunul sau ca relatia lor cu acesta din urma e atat de defectuoasa incat drumurile lor se incruciseaza doar de Sarbatorile Legale) si de diferite rezistente la stresul provocat de CFR-ul vietii
E asa amuzant sa privesti cum chipurile "armatei" se coloreaza gradual in nuantele curcubeului in timp ce arunca replici furibunde gen " Are 50 min intarziere. Asteapta rapidul de la Bucuresti" sau "S-a stricat locomotiva".
Care e secretul meu ? Am avantajul psihologic de a fi trecut de mai mult de 2 ori printr-o astfel de situatie si tocmai de aceea am inteles ca , desi nervii au fost creati sa cada la datorie , CFRul nu intra in aria datoriilor lor. Uneori e mai bine sa te supui sistemului ... poate voi renunta la aceasta relatie tip master-slave (prietenii stiu de ce ;) ) cand voi detine propriul autoturism si-i voi rade sistemului in nas , iar el imi va raspunde cu un ranjet malitios intrebandu-ma cat costa litrul de benzina ... Whatever
Aici intra in peisaj cartea de care am amintit la inceput. In prima faza, nu te poti concentra , schitezi o grimasa incercand sa te deconectezi de la haotica tensiune eliberata de ceilalti , te incearca un instinct criminal de a-l sufoca cu propria jucarie pe copilul din spate fiindca octavele lui le depasesc pe cele ale Mariah-ei Carey si ale lui Traistariu la un loc . Te calmezi totusi , amintindu-ti ca si tu ai fost mic si n-ai stat pe scaun , linistit ca un exponat de muzeu cand calatoareai cu trenul.
Incet , incet , te dezlipesti de ceea ce te inconjoara si pasesti umil in lumea cartii simtind cum inima ta incepe sa bata la unison cu cea a personajului , uitand de propria viata pentru a incepe sa o traiesti pe a lui ... Si totul pare dureros de real...Iti alegi o melodie care sa alunece lin in ritmul actiunii si-ti conectezi castile in noul univers . Deja nimic nu mai conteaza : timpul cu clipele lui nebune, telefonul care suna si pe care nu-l auzi (mi-am redirectionat blestemele si apelurile- la prorpiu si la figurat- catre casuta vocala ) , furia celor din jur.
Ma opresc doar cateva secunde si-mi furisez privirea pe geam, incercand sa plasez actiunea acolo , in peisajul acela arid si mort de la departare dar atat de viu cand e vazut la microscop , peisajul pe care-l stiu pe derost dar care ma surprinde meru cu sclipiri si trairi noi .
Ajungand in final la destinatie , inca prinsa in mrejele povestii , ma indrept cu pasi repezi catre casa unde-mi pot continua epopeea visarii ...
Cum ? Cand ? De ce ?
Imagineaza-ti :
* un drum cu trenul de 3 ore jumatate-4 care se va transforma , indiscutabil , intr-unul de 5 chiar 6-7 ore
* o armata naravasa de oameni de diferite culori (nu , nu sunt rasista) , de diferite arome (e trist ca in secolul 21 inca mai exista persoane care n-au facut cunostinta cu sapunul sau ca relatia lor cu acesta din urma e atat de defectuoasa incat drumurile lor se incruciseaza doar de Sarbatorile Legale) si de diferite rezistente la stresul provocat de CFR-ul vietii
E asa amuzant sa privesti cum chipurile "armatei" se coloreaza gradual in nuantele curcubeului in timp ce arunca replici furibunde gen " Are 50 min intarziere. Asteapta rapidul de la Bucuresti" sau "S-a stricat locomotiva".
Care e secretul meu ? Am avantajul psihologic de a fi trecut de mai mult de 2 ori printr-o astfel de situatie si tocmai de aceea am inteles ca , desi nervii au fost creati sa cada la datorie , CFRul nu intra in aria datoriilor lor. Uneori e mai bine sa te supui sistemului ... poate voi renunta la aceasta relatie tip master-slave (prietenii stiu de ce ;) ) cand voi detine propriul autoturism si-i voi rade sistemului in nas , iar el imi va raspunde cu un ranjet malitios intrebandu-ma cat costa litrul de benzina ... Whatever
Aici intra in peisaj cartea de care am amintit la inceput. In prima faza, nu te poti concentra , schitezi o grimasa incercand sa te deconectezi de la haotica tensiune eliberata de ceilalti , te incearca un instinct criminal de a-l sufoca cu propria jucarie pe copilul din spate fiindca octavele lui le depasesc pe cele ale Mariah-ei Carey si ale lui Traistariu la un loc . Te calmezi totusi , amintindu-ti ca si tu ai fost mic si n-ai stat pe scaun , linistit ca un exponat de muzeu cand calatoareai cu trenul.
Incet , incet , te dezlipesti de ceea ce te inconjoara si pasesti umil in lumea cartii simtind cum inima ta incepe sa bata la unison cu cea a personajului , uitand de propria viata pentru a incepe sa o traiesti pe a lui ... Si totul pare dureros de real...Iti alegi o melodie care sa alunece lin in ritmul actiunii si-ti conectezi castile in noul univers . Deja nimic nu mai conteaza : timpul cu clipele lui nebune, telefonul care suna si pe care nu-l auzi (mi-am redirectionat blestemele si apelurile- la prorpiu si la figurat- catre casuta vocala ) , furia celor din jur.
Ma opresc doar cateva secunde si-mi furisez privirea pe geam, incercand sa plasez actiunea acolo , in peisajul acela arid si mort de la departare dar atat de viu cand e vazut la microscop , peisajul pe care-l stiu pe derost dar care ma surprinde meru cu sclipiri si trairi noi .
Ajungand in final la destinatie , inca prinsa in mrejele povestii , ma indrept cu pasi repezi catre casa unde-mi pot continua epopeea visarii ...
vineri, 16 iulie 2010
Ten things men know about women
Acum ceva timp aveam la status un "text" ironic (mai mult sau mai putin misandru) care arata cam asa :
Ten things men know about women :
1)....
2)....
3)....
4)....
5)....
6)....
7)....
8)....
9)....
10)Women have breasts
La scurt timp , am primit un mail-raspuns (care m-a impresionat) de la un bun prieten :
Hello!:)
Am facut lista pe care ai avut-o la status:P..si care in mod gresit era aproape goala:) mi-am stors neuronul vreo 30 min, dar am reusit sa gasesc 20 de lucruri..ordinea e irelevanta:
Lista: 'Ten tings men know about women':
1) Women love to dance.
2) Women love to go to shopping.
3) Women love flowers.
4) They like walks in the park in the spring, hand in hand with some special person.
5) They like to be admired, cherished and sometimes spoiled.
6) Women love jewelries.
7) They want that men take the initiative, not only in bed.
8) Most of the women are attracted to 'bad guys'.
9) Women love chocolate.
10) A real woman can handle the truth.
11) They always carry some make-up with them.
12) Women like to watch romantic movies, especially those involving a good looking actor.
13) Women love to paint their nails.
14) Women want men not only for sex, but also for their (bank accounts) charm, sense of humour etc.
15) Women expects men to tell them 'I love u', and to really mean that.
16) Women somehow know within the first two minutes whether or not they are going to sleep with a guy they just met.
17) Size does matters.
18) Women remember everything.
19) Women have breasts:P.
20) ..and some other nice body shapes:P.
Oare chiar toti baietii/barbatii stiu asta ?!
Ten things men know about women :
1)....
2)....
3)....
4)....
5)....
6)....
7)....
8)....
9)....
10)Women have breasts
La scurt timp , am primit un mail-raspuns (care m-a impresionat) de la un bun prieten :
Hello!:)
Am facut lista pe care ai avut-o la status:P..si care in mod gresit era aproape goala:) mi-am stors neuronul vreo 30 min, dar am reusit sa gasesc 20 de lucruri..ordinea e irelevanta:
Lista: 'Ten tings men know about women':
1) Women love to dance.
2) Women love to go to shopping.
3) Women love flowers.
4) They like walks in the park in the spring, hand in hand with some special person.
5) They like to be admired, cherished and sometimes spoiled.
6) Women love jewelries.
7) They want that men take the initiative, not only in bed.
8) Most of the women are attracted to 'bad guys'.
9) Women love chocolate.
10) A real woman can handle the truth.
11) They always carry some make-up with them.
12) Women like to watch romantic movies, especially those involving a good looking actor.
13) Women love to paint their nails.
14) Women want men not only for sex, but also for their (bank accounts) charm, sense of humour etc.
15) Women expects men to tell them 'I love u', and to really mean that.
16) Women somehow know within the first two minutes whether or not they are going to sleep with a guy they just met.
17) Size does matters.
18) Women remember everything.
19) Women have breasts:P.
20) ..and some other nice body shapes:P.
Oare chiar toti baietii/barbatii stiu asta ?!
miercuri, 7 iulie 2010
Activitati de vara
In ciuda lacrimilor pierdute si a dorintei infinite ca sfarsitul sa nu se materializeze , a venit vacanta , aducand cu ea libertatea intepatoare , care -mi lasa gandurile sa se inece in idei si invers , care-mi zugraveste imagini voalate a tot ce a fost sau as fi vrut sa fie .. De ce nu "a ce as vrea sa fie" ? Fiindca mi-am uitat dorintele sau le-am lasat sa plece odata cu EL , sau poate pur si simplu voiam sa plonjez inauntru , sa fac curat in amintiri si vise ...
Totul mi se pare frumos , chiar si alb-negrul unor portrete caci stiu ca , uneori , culorile sting misterul si estompeaza frumosul ... Imi place sa citesc bloguri , sa simt oamenii aproape de mine fara sa ma sufoce , sa las ideile lor sa danseze cu ale mele , sa-i am cu totul dar defapt sa nu-i am deloc , sa le ascult framantarile , privindu-i cum si fac singuri incizii in suflet pentru a-si revarsa amarul ... Oamenii sunt frumosi daca ii privesti de la distanta , impartasindu-le trairile fara sa intervii ; ei sunt ca taramurile neexplorate carora risti sa le rapesti magia daca ii asediezi cu sfaturi (care se dovedesc de cele mai multe ori inutile , fiindca nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste niciodata cu adevarat) ;cand nu sunt atenti la imaginile lor sociale ,atunci devin realmente interesanti ...
Si-mi mai place sa caut fotografii din diverse colturi ale lumii , sa descopar locuri ale caror frumusete vibreaza pana in adancul fiintei ... Cladiri ce par a fi rasarit din seminte de beton si care-si inalta capetele tepoase spre cer ... plaje uitate unde marea vorbeste in versurile ploii , unde cerul si apa se unesc intr-un punct de un albastru ireal ... flori ale caror parfum frizeaza paradisul ...
E vara , e cald ... mi-e dor de ploaie
luni, 14 iunie 2010
pauza , libertate si compromis
Work , work , work ... click - ceva nu mai merge .. Ce ? Orice ! E nevoie de o pauza : un time-off de la "a munci" , de la "a iubi " , de la "a crede" ... O pauza in care vrei . Sa ce ? Sa nimic ... doar sa vrei.
Am auzit replici gen "Te voi iubi mereu" , "Acesta e jobul pe care vreau sa-l fac toata viata " , "Asta e melodia mea "... Bullshit ! N-o sa iubesti niciodata aceleasi lucruri , aceleasi persoane , nu vei conserva nimic dar (te) vei transforma ... in ceva mai bun , imi place sa cred ... doar ca ne temem de inceputuri fiindca nu stim ce vor aduce si preferam sa stagnam in incertitudine , in insatisfactii , etc insa asta este deja o alta poveste
Uite , de pilda , am luat o pauza de la a te iubi ... maine te voi iubi mai mult sau mai putin , nu stiu , dar am certitudinea ca va fi altfel , mai bine , cel putin pt mine - fiindca nu vreau sa-ti mai ofer prioritate in viata mea ...
Si am mai luat o pauza de la oameni , de la ce vor/asteapta/cred/spun de la (despre) mine .
"Cand faci o alegere , fa-o pe bune " mi s-a zis candva . Poate ca pauzele apar atunci cand ne saturam de nuantele de gri si vrem doar alb sau negru . Fiindca vrem totul sau nimic , insa actiunile (muncit/invatat/iubit /crezut) se opresc la jumatate . Poate ca de asta exista pauze , sa-ti gandesti urmatoarea alegere , sa construiesti o strategie de "atac" si sa renunti la compromisuri. ...
Cred ca ne-am nascut scalvi , sclavi ai unor principii pe care nu le impartasim intru totul , dar care ne-au fost atat de adanc inradacinate incat le-am asimilat ca fiind ale noastre , sclavi ai compromisurilor care , duse la extrem , devin compromitatoare . De ce ? Caci compromit integritatea emotionala si indeparteaza de esenta fiecaruia.
Care e povestea compromisului ? Intai il adopti ca pe o solutie de mijloc si-l abordezi rar ; cu timpul , insa ,aproape insesizabil ,devine un mod de viata , dand nastere la frustrari si tormente sufletesti , care , departe de a atinge obiectivul tau initial (pt care ai recurs la acesta) , te duc undeva pe marginea prapastiei . Cel mai des , compromisul isi dezvaluie rasul malefic in relatiile care sunt cu adevarat importante pentru fiecare , iar cand asta se intampla , consider compromisa legatura. Mai putin in cazul in care vorba despre "both-sides-compromise" , care , desi putin dizerabil si acesta , poate cumva salva relatia .
Asadar a fi liber inseamna sa renunti la compromisuri , iar mai apoi sa cauti undeva in adancuri esenta si misiunea ta
Am auzit replici gen "Te voi iubi mereu" , "Acesta e jobul pe care vreau sa-l fac toata viata " , "Asta e melodia mea "... Bullshit ! N-o sa iubesti niciodata aceleasi lucruri , aceleasi persoane , nu vei conserva nimic dar (te) vei transforma ... in ceva mai bun , imi place sa cred ... doar ca ne temem de inceputuri fiindca nu stim ce vor aduce si preferam sa stagnam in incertitudine , in insatisfactii , etc insa asta este deja o alta poveste
Uite , de pilda , am luat o pauza de la a te iubi ... maine te voi iubi mai mult sau mai putin , nu stiu , dar am certitudinea ca va fi altfel , mai bine , cel putin pt mine - fiindca nu vreau sa-ti mai ofer prioritate in viata mea ...
Si am mai luat o pauza de la oameni , de la ce vor/asteapta/cred/spun de la (despre) mine .
"Cand faci o alegere , fa-o pe bune " mi s-a zis candva . Poate ca pauzele apar atunci cand ne saturam de nuantele de gri si vrem doar alb sau negru . Fiindca vrem totul sau nimic , insa actiunile (muncit/invatat/iubit /crezut) se opresc la jumatate . Poate ca de asta exista pauze , sa-ti gandesti urmatoarea alegere , sa construiesti o strategie de "atac" si sa renunti la compromisuri. ...
Cred ca ne-am nascut scalvi , sclavi ai unor principii pe care nu le impartasim intru totul , dar care ne-au fost atat de adanc inradacinate incat le-am asimilat ca fiind ale noastre , sclavi ai compromisurilor care , duse la extrem , devin compromitatoare . De ce ? Caci compromit integritatea emotionala si indeparteaza de esenta fiecaruia.
Care e povestea compromisului ? Intai il adopti ca pe o solutie de mijloc si-l abordezi rar ; cu timpul , insa ,aproape insesizabil ,devine un mod de viata , dand nastere la frustrari si tormente sufletesti , care , departe de a atinge obiectivul tau initial (pt care ai recurs la acesta) , te duc undeva pe marginea prapastiei . Cel mai des , compromisul isi dezvaluie rasul malefic in relatiile care sunt cu adevarat importante pentru fiecare , iar cand asta se intampla , consider compromisa legatura. Mai putin in cazul in care vorba despre "both-sides-compromise" , care , desi putin dizerabil si acesta , poate cumva salva relatia .
Asadar a fi liber inseamna sa renunti la compromisuri , iar mai apoi sa cauti undeva in adancuri esenta si misiunea ta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)