mankind vs stupidity

Din categoria "Inteligenta ma urmareste dar eu sunt mai rapid (a)" , am cercetat cateva replici stupide folosite de oameni , cand sunt ingenunchiati de propria prostie

a) Ai venit ?

Scenariu nr 1 : In sfarsit , calci pragul casei , bucuros ca , in sfarsit , ai ajuns dupa atata alergatura . Iti lasi haina si incepi sa te descalti . La doar cateva fractiuni de secunda , persoana care sta in fata ta , tragand cu ochiul la abilitatile tale manuale , iti tranteste intrebarea : "Ai venit?" ...
Hmm, dificila intrebare . Oscilez intre "DA " , "NU" si "Poate" , dar cum mecanica cuantica afirma ca un electron poate fi in doua locuri in acelasi timp si extrapoland la mine (desi sansele tind la minus infinit caci nu ma reduc la scara atomica) , raspund "Poate , stai sa verific" (stiti voi , daca exista teorie+experimente= stiinta , daca e doar teorie atunci filozofam).
Am constatat ca intrebarea asta e pusa de cele mai multe ori de gazda in speranta unei dilatari a timpului , dat fiind ca nu se asteptat sa apara povara asa repede , iar ea -gazda, era implicata in anumite procese ce trebuia sa se desfasoare cu usile inchise . Va sfatuiesc totusi sa schimbati intrebarea asta cu un "Ce mai faci?" sau "Stii, sunt ocupat/a in dormitor si e musai sa termin ( de sters praful , nu va ganditi la prostii)" ....


b) Cum sunt... ?

Scenariu nr 2 : O doamna , ce depaseste cu putin varsta de aur , priveste in vitrina unui magazin alimentar , incercand sa se hotarasca cu ce sa-si impresioneze plodul si pe vipera de nevasta-sa care vin seara la o cina in familie . Cerceteaza cutiile cu biscuiti , iar cei cu cacao si crema de vanilie pare ca ii fac cu ochiul. Ii analizeaza din unghiul celor 11 dimensiuni existente (desi unele sunt imperceptibile pt ochiul uman normal , dar la varsta dumneaei si-a dezvoltat un simt aparte pt asa ceva) si in final intreaba :

"Cum sunt biscuiti astia Oly ?"

Dupa cum logica afirma , sunt doua posibilitati de raspuns :" Buni (care includ proaspeti)" sau "NU sunt buni (sunt vechi , alterati , etc)" . Scoatem din ecuatie varianta dulce - sarat fiindca e vorba de biscuiti cu cacao si crema . O vanzatoare cu capul pe umeri care vrea sa-si vanda marfa si care e constienta de calitatea acesteia , ce credeti ca va raspunde ? " Doamna , sunt groaznici . O sa va umpleti de afte si alte 5 feluri de boli dermatologice daca ii consumati. " - Fireste ca nu . Va spune ca sunt exceptionali ca sa-i vanda , sa incaseze banii si ce se intampla apoi nu o mai priveste direct .

My point is : De ce sa lansezi o intrebare al carei raspuns il stii deja . Incearca , ia-ti teapa o data si data viitoare nu mai faci acelasi lucru , sau , daca esti norocos ca Andrada (nu-mi pot scoate din minte voucherul ala de 300 $) , ai nimerit exact ce iti doreai.

c) Cu ce va servesc ?

Scenariu nr 3 : Acum trecem de partea cealalta a tejghelei si schimbam locatia .
Action place : o florarie.
Intri , evaluezi preturile si frumusetea plantelor , incercand sa te hotarasti asupra unui buchet deosebit (in functie si de cat de simpatica iti e persoana careia i-l oferi).

Cu un zambet tamp pe fata , vanzatoarea te intreaba : " Cu ce va servesc?"

Cu acelasi zambet tamp ii poti raspunde (pt a-i atrage atentia asupra gafei facute) :

" Un kg de branza cu mucegai , 10 oua de prepelita si doi litri de benzina fara plumb , va rog " . LOGIC!!! ca vrei flori ca de-aia esti intr-o florarie .
Un om cu bun simt ar fi zis "Un buchet cu flori" la care ar fi urmat intrebarea " De care ?" si tot asa . Nu era mai simplu sa intrebe de la inceput " Cu ce FLORI va servesc?" asta ca sa evitam interogatii si afirmatii inutile.

Poate e vina Politehnicii ca vreau sa optimizez totul si poate imi e greu sa inteleg ca unele femei chiar trebuie sa-si atinga media de 40.000 de cuvinte/zi si cum nu au lucruri interesante de specificat , le irosesc pe intrebari de genul asta .


d ) Cum te simti la 18 ani ?

Ei da, asta e intrebarea mea favorita .

Scenariu nr 4 : E ziua cea mare in care iti sarbatoresti majoratul si astepti cu nerabdare cadourile (asta e si unul din motivele fundamentale pt care ai decis sa "arunci" o petrecere - throw a party). Lumea vine fericita sa impartaseasca cu tine acest moment deosebit iar cand suflii in lumanari ( pe fundal se aude un "La multi ani cu sanatate" in diverse tonalitati) , te simti atat de bine ca doar esti in centrul atentiei . Dupa felicitarile si pupaturile de rigoare , te loveste un " Cum te simti la 18 ani?"
Mai inteligent decat acum 2 saptamani cand inca aveai 17 nu cred ca esti , nu ai alt statut social , alte responsabilitati , etc majore care sa te deosebeasca de cel care erai la 17 . Deci , care e rostul ?

e) Lucrul pe care vrei sa-l gasesti se va gasi in ultimul loc in care cauti .

Scenariu nr 5 :
Da ... cauti perechea aia de sosete roz cu floricele si nu iti poti imagina unde sunt. Chiar te intrebi ca daca ai fi o astfel de soseta , unde te-ai ascunde. ...Finally , o gasesti . Era in ultimul loc in care ai cautat . Evident , din moment ce ai gasit-o, nu continui cautarea ca fraierul fiindca nu mai exista un scop ...

Concluziile se vor depista individual ;)

Back to me

Am cautat si am visat iubire si in ignoranta mea am vazut in placerea fizica o modalitate prin care as putea face iubirea palpabila . Am vrut sa cuceresc , sa invalui , sa fascinez , sa innebunesc si cand am pasit pe taramul dorit , am inteles ca implicandu-ma in jocuri ale mintii cu aluzii carnale , am pierdut esenta ... catre mine , catre ceea ce-mi doresc cu adevarat si anume o dragoste reala care sa-mi faca inima sa bata mai tare si mai incet in acelasi timp , care sa-mi fie cauza si scop , o dragoste care sa ma poarte dincolo de mine , dincolo de ratiune ...

Am iubit si am gresit - nu inteleg de ce este atat de acuta senzatia asta . Am gresit iubindu-i sau doar am vrut sa-i vad asa cum voiam eu sa-i vad ?! Mai devreme sau mai tarziu , s-au aruncat mastile si s-a rostit morala . Simt ca ma aflu in acel punct in care a cazut cortina si trebuie sa aleg : sa joc in alta piesa , sa cad prada acelorasi iluzii sau doar sa regizez , sa conduc personajele dupa bunul meu plac ?

De ce iti spun toate astea ? Fiindca dincolo de toate intelesurile duble din cuvintele mele , nu ma voi mai trada vreodata si nu-ti voi oferi corpul meu . Am avut o revelatie : stiu ca trebuie sa-mi urmez visele , mai ales acum cand mi se pare ca imi scapa printre degete , iar iubirea pura , transparenta , profunda , transcendentala e unul dintre el , iar trupul mi-l voi inchina doar pe altarul ei ...

A Prague Dream

A trecut aproape o luna de cand m-am intors de acolo si ma intrebam de ce n-am pus poze pe Facebook. Raspunsul e simplu : Fiindca mi se pare irelevant . Privite intr-un monitor , vor fi doar niste ziduri , cladiri si simple locuri , umbrind prin simplitatea lor adevarata magie a orasului .




Praga trebuie privita , dar mai ales traita ... Praga e ca un inger care te invaluie in aripile-i de argint , proiectandu-te in alta epoca , in care nu exista timp , in care doar muzica stapaneste orasul si firea ... Ma plimbam singura , seara , pe stradutele stramte si pustii , pavate cu piatra cubica si mi s-a parut ca aud zidurile fredonand Mozart cu sunete line ce-mi mangaiau epiderma , patrunzand dincolo de ea . De fapt , nu mi s-a parut caci la fiecare pas exista un local care doreste sa-ti daruiasca o fata Morgana a timpurilor lui Kafka , astfel ca uiti sa mai mergi si incepi sa levitezi spre acel ceva ireal si tainic . In pietele centrale , te adancesti in marea de oameni si totusi iti poti atinge singuratatea cu mana . E insa acel tip de singuratate pe care-l doresti pentru a analiza , pentru a absorbi magia si pentru a visa ... Praga e orasul care a reusit sa-si conserve magia trecutului , lasand noul sa se infiltreze doar vag , asa incat ai senzatia ca , foarte curand printul cu armura , calare pe un cal negru te va rapi pentru a te duce in castelul lui maiestuos ...



Seara , plimbandu-ma pe Podul Carol , am descoperit un cuplu elegant, tinandu-se de mana si strivind orasul sub sunetul ascutit al tocurilor / flecurilor . S-au oprit o secunda , el a imbratisat-o tandru si i-a soptit in spaniola : "Praga e atat de frumoasa pentru ca tu esti langa mine" ..O clipa , am uitat de cinismul caracteristic si am invatat iarasi sa iubesc , sa doresc un EL in privirea caruia sa-mi abandonez sufletul si in bratele caruia sa freamat din nou pasiune si nebunie ...


Apoi , pe terasa muzeului Kafka ce se afla chiar pe malul Vltavei , m-am prabusit intr-un fotoliu de rachita si am pasit pe valuri , pe langa vapoarele fantasmagorice care -si purtau turistii spre noi peisaje , si am vazut nuantele freneziei in spumele acesteia. Luna zambea singura sau imi zambea mie ... am crezut ca mi-am pierdut mintele , dar nu ... doar vedeam miile de culori ale muzicii si ascultam melodiile calde ale culorilor ... culori autumnale , de melancolie . Cred ca Praga e o toamna infinita care nu vrea sa moara sub cutitul aspru al iernii ... Am vazut si cateva imagini ce infatisau orasul adormit in ghearele albe ale anotimpului rece si un fior de claustrofobie mi-a strabatut fiinta : Praga trebuie sa cante , sa valseze , sa tipe , sa zdruncine nu sa doarma ...


Praga inseamna pentru mine Kafka , cu non-spatiu si non-timp , inseamna eternitate uitata intre ziduri, cu fascinatia trecutului si viitorului in aceiasi farama de piatra , o imbinare a clasicului si modenului intr-o nota armonioasa ... Fara sa vrei , te indragostesti de ea , iubesti si traiesti prin ea si nu vrei sa pleci , vrei sa opresti clipa si sa adormi in bratele ei , crezand ca esti invincibil si nemuritor ...


Probabil ca n-am sa uit niciodata ultima seara cand , trecand pe langa The Estates Theatre or Stavovské divadlo , am fost acaparata de notele lui "Losing my religion" , intr-o interpretare mai ragusita decat cea a baietilor de la REM. M-am lipit de zidurile teatrului , am inchis ochii si m-am lasat purtata de muzica . Am simtit atunci o atingere calda si am tresarit . "Are you ok?" am auzit si am deschis ochii , iar un zambet charmant mi-a intampinat privirea . . "Yes , thank you" , am soptit putin speriata . "Then , you'll do me the honour to have a glass of wine with me,here at my restaurant...." Intre soc , uimire si teama , am uitat sa respir asa ca am mai primit o intrebare legata de starea mea fizica ... Am acceptat desi erau atat de multe seturi de "trei puncte" intre mine si el ... Am ciocnit , ne-am privit si m-a ravasit cu acel amazonit ce-i tinea loc de privire , ne-am jucat cu vorbele si intr-un final ne-am spus "la revedere " ... Si acum simt cum inima voia sa-mi sara din piept si sa danseze cu frenezie , adancind delirul si intelegand ca zilele acele au fost si vor ramane mereu "a once -in-a-lifetime-experience"