In ciuda lacrimilor pierdute si a dorintei infinite ca sfarsitul sa nu se materializeze , a venit vacanta , aducand cu ea libertatea intepatoare , care -mi lasa gandurile sa se inece in idei si invers , care-mi zugraveste imagini voalate a tot ce a fost sau as fi vrut sa fie .. De ce nu "a ce as vrea sa fie" ? Fiindca mi-am uitat dorintele sau le-am lasat sa plece odata cu EL , sau poate pur si simplu voiam sa plonjez inauntru , sa fac curat in amintiri si vise ...
Totul mi se pare frumos , chiar si alb-negrul unor portrete caci stiu ca , uneori , culorile sting misterul si estompeaza frumosul ... Imi place sa citesc bloguri , sa simt oamenii aproape de mine fara sa ma sufoce , sa las ideile lor sa danseze cu ale mele , sa-i am cu totul dar defapt sa nu-i am deloc , sa le ascult framantarile , privindu-i cum si fac singuri incizii in suflet pentru a-si revarsa amarul ... Oamenii sunt frumosi daca ii privesti de la distanta , impartasindu-le trairile fara sa intervii ; ei sunt ca taramurile neexplorate carora risti sa le rapesti magia daca ii asediezi cu sfaturi (care se dovedesc de cele mai multe ori inutile , fiindca nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste niciodata cu adevarat) ;cand nu sunt atenti la imaginile lor sociale ,atunci devin realmente interesanti ...
Si-mi mai place sa caut fotografii din diverse colturi ale lumii , sa descopar locuri ale caror frumusete vibreaza pana in adancul fiintei ... Cladiri ce par a fi rasarit din seminte de beton si care-si inalta capetele tepoase spre cer ... plaje uitate unde marea vorbeste in versurile ploii , unde cerul si apa se unesc intr-un punct de un albastru ireal ... flori ale caror parfum frizeaza paradisul ...
E vara , e cald ... mi-e dor de ploaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu