Back to me

Am cautat si am visat iubire si in ignoranta mea am vazut in placerea fizica o modalitate prin care as putea face iubirea palpabila . Am vrut sa cuceresc , sa invalui , sa fascinez , sa innebunesc si cand am pasit pe taramul dorit , am inteles ca implicandu-ma in jocuri ale mintii cu aluzii carnale , am pierdut esenta ... catre mine , catre ceea ce-mi doresc cu adevarat si anume o dragoste reala care sa-mi faca inima sa bata mai tare si mai incet in acelasi timp , care sa-mi fie cauza si scop , o dragoste care sa ma poarte dincolo de mine , dincolo de ratiune ...

Am iubit si am gresit - nu inteleg de ce este atat de acuta senzatia asta . Am gresit iubindu-i sau doar am vrut sa-i vad asa cum voiam eu sa-i vad ?! Mai devreme sau mai tarziu , s-au aruncat mastile si s-a rostit morala . Simt ca ma aflu in acel punct in care a cazut cortina si trebuie sa aleg : sa joc in alta piesa , sa cad prada acelorasi iluzii sau doar sa regizez , sa conduc personajele dupa bunul meu plac ?

De ce iti spun toate astea ? Fiindca dincolo de toate intelesurile duble din cuvintele mele , nu ma voi mai trada vreodata si nu-ti voi oferi corpul meu . Am avut o revelatie : stiu ca trebuie sa-mi urmez visele , mai ales acum cand mi se pare ca imi scapa printre degete , iar iubirea pura , transparenta , profunda , transcendentala e unul dintre el , iar trupul mi-l voi inchina doar pe altarul ei ...