The heart wants what it wants

My beloved one,

I remember the days when we were just friends, when you were chaining my body in a gentle hug and, on the forehead, you used to kiss me goodnight. I knew back then that you are my soulmate and that soulmates never die. I treasured every bite of our strange friendship as a one in a lifetime wonder, secretly hoping that you will always be there, by my side.

Then, you taught me to love you like a child learns to walk : rising, stumbling, falling only to rise again. With the knees bleeding and the heart shaking, I knew I had to take the risk : the risk to love you, to believe in us, to be vulnerable and the risk to lose you. The emotions were struggling through my eyes, materializing in salted teardrops and caressing gently my face in their sweet fall.

Together, we've learned to let go in order to achieve so we've opened the cage to admire each other flying away. But every single time, we came back, knowing deep inside that home is where the heart is and that our hearts were waltzing together since long time ago.

We've had our tough moments, when despair knelt hope by separating our ways but I've learned with the time that the parallelism of roads is hiding the intersection of hearts. Because the time has a wonderful way to show us what really matters.

And what matters for me is you to be happy ... simply because you are my happiness…

Am invatat ....

Uneori e bine sa te uiti inapoi, sa faci un bilant, sa fii recunoscator pentru ceea ce ai primit si sa inveti din greseli - adica sa acumulezi experienta. Pe mine ma leaga de TSP multa muzica latino, momente amuzante si distractive, o multitudine de tipuri umane de la care am invatat, cu care am ras si am impartasit clipe splendide.

Am invatat ca, daramand zidurile inhibitiilor si explorand universul emotiilor, descoperi ca viata are mai mult culori decat precizeaza standardul international, ca daca doresti sa primesti, trebuie intai sa daruiesti, dar nu oricum, ci dezinteresat.

Am invata ca niciodata lucrurile/oamenii nu sunt ceea ce par la prima vedere si ca trebuie sa ai incredere in instinct cand iti spune ca ceva nu e bine.

Am invatat ca oricat de deschisi si rationali sunt oamenii, mereu vor lua prea personal ceva  adresat, mai ales daca acel ceva ii deranjeaza la ei insisi, undeva in subconstient. Da, adevarul doare.

Am invatat ca oamenii vor auzi intotdeauna ceea ce vor sa auda si nu ceea ce le spui (cu exceptiile de rigoare).

Am invatat ca atunci cand cineva te jigneste si/sau te insulta, nu face decat sa puna in locul tau o oglinda si sa spuna lucruri despre sine.

Am invatat ca rupturile sunt dificile in principiu pentru e greu sa recunosti fata de tine ca te-ai inselat in privinta unei persoane pe care ai vrut s-o ajuti si i-ai dat mai multe sanse decat merita, o persoana care era pur si simplu "delusional". Am invat sa ignor ceea ce-mi face rau si sa ma concentrez pe aspectele pozitive. Nu uri pentru ca iti absoarbe toata energia creatoare.

Am invatat ca, in clipa in care ai renuntat la persoanele toxice din viata ta, dintr-odata totul e mai frumos, mai limpede si mai pozitiv.

Am invatat ca, pastrandu-ti mereu optimismul, vei cadea intotdeauna in picioare.

Am invatat ca trebuie sa vrei ca sa poti si nu invers.

Am invatat ca daca ceva nu iese dupa ce ai incercat de 50 de ori, inseamna ca trebuie sa schimbi abordarea asupra situatiei.

Am invatat ca limba nu va fi niciodata o bariera daca vrei sa petreci timp cu oameni care vorbesc altceva decat romana. O alta cultura, o alta mentalitate si o alta limba te vor pune mereu fata-n fata cu tine insuti si te vor obliga sa iesi din tiparul propriu de gandire.

Am invatat ca banii sunt o unealta si nu un scop. Ei te vor ajuta sa cumperi ceva ce iti satisface o nevoie (de cele mai multe ori,  este nevoia de a ne simti  apreciati, importanti, remarcabili).

Am invatat ca situatiile de criza sunt cele care iti formeaza caracterul si iti vor determina destinul. Nu poti preveni toate situatiile dificile, care in final nici nu conteaza. Conteaza ce faci tu cu ceea ce ti se intampla.

Am invatat ca, daca dragostea este sincera si prietenia puternica, o relatie poate rezista si la distanta. Ochii care nu se vad, se pastreaza in suflet ;)

Am invatat ca tentatiile (si nu ma refer doar la cele culinare ce abunda pe aici) sunt la tot pasul si ca anumite alegeri te pot inalta sau distruge. Secretul tentatiilor este ca nu tot ce straluceste este aur, asa ca e bine sa tii ochii larg deschisi cand iei decizii.

Am invatat ca a iubi are mult mai multe valente decat definitia din dictionar, ca diferiti oameni iti pot inspira afectiuni diferite, dureros de frumoase si asta in ciuda faptului ca eu sunt persoana care nu se ataseaza. Dar se pare ca ma atasez, dar doar de cine merita ;)

Am invatat ca cea mai de pret "resursa" sunt oamenii. Pentru toate celelalte, exista MasterCard :)

Hai sa ne scriem propria poveste

 Ar trebui sa incep .. si o voi face cu tine , incheind apoi cu mine ca si cum am fi alfa si omega ...

Din nou imi intorc gandurile catre tine , dragul meu ... simt o fericire apocaliptica ce-mi naruie suflarea . Imi pierd cuvintele in intelesuri si visele in dorinte ... Cine ar fi crezut ?! Ca-mi voi redescoperi pofta de a trai in hohote de ras, ca-mi voi schingiu egoismul etern si ca-mi voi deschide portile sufletului pentru ca tu sa intri ... ha , esti deja esti inauntru... Mereu ai fost cu un pas inaintea fantesmelor mele, putin mai "altfel" decat mi-am inchipuit , intotdeauna gata sa salvezi situatia , ca fetitele PowerPuff :)) ...

Mi-e dor ... de jocul indescifrabil al degetelor , de saruturile nebunesti , interminabile , ce ne converteau buzele suferinde intr-un rosu torid , de privirea incetosata in care ma invaluiai dimineata cand ne trezeam ... Verificai daca m-am trezit, putin naucit de prezenta mea acolo , imi inseninai clipa cu un sarut scurt, dupa care ma luai in brate si adormeai la loc ... Imi marcai pielea cu parfumul tau , pe care-l culegeam cu mandrie si cu blandete toata ziua ... Undeva , candva , rasuna "To blossom blue" , iar tu iti reduceai dimensiunile atat de mult incat incapeai in bratele mele si-ti lasai respiratia sacadata sa-mi rascoleasca fiinta ... Inchideam ochii si simteam ca am rapus timpul , macar pentru o secunda 




Mi-ai spus ca esti un copil ... si azi , cineva mi-a spus mie ca sunt un copil .. si stii ce e cel mai frumos ? Ca jocul nostru nu are reguli , ca , asemenea copiilor ,il traim intens , iar imaginatia e singura noastra limita ... fiindca noi nu suntem ca ei , fiindca ne pastram individualitatea desi putem spune "noi" ... 

Un copil uita de sine si se daruieste jocului , si chiar daca va fi un an , mai mult sau mai putin ... vreau sa fim noi doi, cu sinceritate si cu afectiune ... Si stii  de ce ?

Pentru ca langa tine am fost in o mie de feluri fara sa fi tradat vreodata ceea ce sunt cu adevarat , fiindca , desi ne pierdem cuvintele uneori , ma vei intelege din priviri asa cum nimeni n-a facut-o pana acum ... pentru ca redefinesti fericirea mereu pentru mine  ... fiindca mereu ai fost piesa lipsa din puzzle-ul meu ... fiindca mi-e dor de tine chiar si cand esti langa mine ... fiindca , desi nu dorm cand sunt cu tine , imi place sa  pierd sirul secundelor mangaindu-te si privindu-te ... fiindca langa tine fricile mor si renasc in sperante ... pentru ca stiu ca dupa tot ce a fost si este , eu nu voi mai fi aceiasi  ... 

Desi uneori vreau sa ma indepartez caci nu vreau sa te pierd , stiu ca in clipa asta esti inceputul si sfarsitul meu ...

Stii ... imi place cand esti copil, cand ma veghezi din umbra , cand te  framantii pe diverse teme , cand te concentrezi pe ceva anume ... Mi se pare ca esti mereu altfel , ca te stiu asa de bine dar ca nu te stiu deloc ... 

Copii cred in povesti , cred ca totul e posibil ... Hai sa ne scriem propria poveste , pe care s-o intelegem si s-o stim doar noi , si s-o traim intens , fara sa ne pese ce va fi mai incolo ... 


 Sa-ti amintesti asta  , sunt acolo sa cred in tine , sa te strang de mana cand pierzi echilibrul , sa-ti respect dorintele si sa ma bucur de succes alalturi de tine ... Suntem doar tu si eu ...

 Mai e putin...

Noi ... imi place asa mult cum suna , la fel ca si verbele la persoana I plural. Cumva , ma rapeste din ghearele singuratatii.Stii ca m-am gandit la asta ? Nu e vorba de faptul ca intr-adevar vei actiona pt a ma ajuta , ci e gandul ca esti acolo care imi da incredere si forta . In tine am gasit terenul fertil in care sa-mi sadesc cateva vise , cateva dorinte si multa afectiune (si mancare , bineinteles).


Imagineaza-ti : eu , tu si Iasi-ul ... O alee careia ii ignori sfarsitul si adierea blanda a vantului de primavara . ..statuia lui Eminescu , privindu-ne muta si calauzindu-ne pasii spre trecutul tulbure dar si spre viitorul luminos... sa ne incrucisam degetele intr-o atingere a mainilor prin care sa vedem , sa auzim ,sa gustam si sa simtim lumea in frumoasa ei atemporalitate... Inserarea sa ne descopere imbratisati , imprumutand din caldura trupului celuilalt ...

Hmm... Mi-e dor de mare ... Mi-e dor de briza noptii intzepandu-mi epiderma , briza pe care as putea-o savura fara teama fiindca stiu ca trupul tau m-ar imbraca si m-ar seduce pt a i ma abandona naiv , pur si imoral , cu pasiunea valurilor care se izbesc naravas de diguri , cu gingasia lunii care-si cauta chipul in apa marii, cu sinceritate dezarmanta a tacerii noptii ... Si nisipul sa ma zgarie odata cu mangaierea ta si sa se amestece in dansul corpurilor noastre care ne aduc cu un pas mai aproape de nebunie ... Sa vad rasaritul in si prin ochii tai verzi , sa numaram stele cu mana unuia in a celuilalt si sa desenam nori pufosi de vata de zahar pe cer ... sa ne dezlantuim pe nisipul ud , la umbra noptii ascultand muzica dulce a marii...

Noi ... dragoste , fara reguli si repere , doar o lupta muta cu ale noastre trairi , cu ale noastre frici , cu ceea ce cuvintele nu vor sa spuna oricat de mult am vorbi . Amandoi stim , nu credem, nu intelegem , dar traim ... Cu tine ma simt de parca descopar o alta lume in care eu reneg toate regulile cu care am crescut dar in care nu ma regaseam. Langa tine simt ca pot fi ceea ce sunt si , ciudat sau nu , cu tine am depasit dorinte primare ca posesivitate, gelozie si acum si stabilitate . Stiu doar ca am incredere in mine , in tine , in noi .

Simt ca imi incoltesc aripi ... Ador jocul trupurilor noastre cand as vrea sa sfasai epiderma si sa trec dincolo de ea. In intuneric iti vad ochii straluncind , pulsand pasiune devoranta ce-mi starnesc dorinte animalice si trupul conturandu-se perfect cu miscari demonice , explozive , mistuitoare.Simt ca ma joc cu focul , un foc cu doua laturi : una glaciala si alta ardenta. Respiratie adoarme cand buzele tale musca din mine cu setea cu care un orb doreste lumina , sorbindu-mi ultima bataie a inimii pentru a o face sa bata in ritmul inimii tale. Mainile iti aluneca peste tot corpul meu , de parca ar fi un explorator care da viata drumului pe care-l strabate , iar trupul mi se trezeste cu o vibratie firava ... Si vreau din nou , iar si iar , pana la epuizare ..

The Storm

Am puterea sa te iubesc si in acelasi timp sa fiu eu .... Imi vad pasii mergand inaintea mea pe drumul zgrumturos , iar ai tai batatoresc o alta cale , insa stiu ca paralelismul drumurilor ascunde intersectia sufletelor .


Iar gandurile imi ratacesc , fascinate de fiinte si provocari noi , insa in tine salasluieste lumina acestor intunecimi ... fiindca pot dori nimicnicia altora si totusi sa te iubesc numai pe tine , cu fiecare litera , cu fiecare cuvant nerostit , cu fiecare dorinta adormita , cu eternitatea clipei prezente... caci , nu-i asa , fiecare secunda inseamna “acum” ... Si te voi iubi chiar si atunci cand nu o vom mai face , te voi iubi ca un orb care stie sa umble , nestiind ca si el vede in felul sau ...

Fiindca esti TU , asa cum nu vreau EU , fiindca sub atingerea ta primavaratica infloreste trupul meu , fiindca in privirea ta scapata fericirea-mi ludica , fiindca singuratatea se stinge sub acel “noi” bland pe care-l rostesti ...


M-ai invatat sa ma joc cu spatiul , sa fii departe si totusi sa te ghicesc in aroma ce invaluie perna , in sarutul tatuat pe pielea mea , in urmele de pe cana de ceai din care ai baut ... si m-ai invatat sa ma joc cu timpul -sa dizolv noaptea in zi cand adorm in bratele tale ... si uite asa am ajuns sa te iubesc in 4D


Intai m-ai imbratisat ... apoi , nimic nu a mai fost la fel

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun ,

Stiu ca e putin cam tarziu sa-ti scriu fiindca toate se intampla in noaptea de 24-25 , dar eu cred ca tu nu ai nevoie de o noapte sa faci miracole , tu le faci in fiecare zi caci tu esti cel care iubeste oamenii neconditionat , indiferent de sezon sau de greselile facute de acestia . De ce ? Fiindca ai ceva divin , sacru .


Cand eram mica , imi doream multe jucarii , dar in adancul sufletului , mereu am vrut sa zbor , fara sa stiu ca defapt acest zbor simboliza libertatea , cunoasterea , imaginatia nemarginita ...


Dorinta a ramas vie , dar am invatat ca fiecare vis are pretul lui asa ca vreau sa-mi dai putere sa lupt in clipele in care simt ca totul si-a piedut sensul , ca totul se prabuseste ,sa-mi amintesc ca atunci cand noaptea e mai neagra inseamna ca se apropie zorile ...


Imi doresc sa gasesc raspunsul la intrebarea „Cine sunt?” sa-mi pot stabilii coordonate si traiectorii , sa invat zambetul copiilor si iertarea din ochii unui parinte , sa-i apreciez pe cei dragi pentru toate gesturile marunte pe care le fac si pe care sa nu le mai iau „for granted” , sa invat sa iubesc fara sa-mi fie teama ca voi fi ranita , sa invat sa deosebesc lucrurile,trairile cu adevarat importante de cele care doar par importante si sa le acord atentia cuvenita , sa invat sa gasesc mereu esentialul si sa nu ma pierd in detalii , sa citesc acele carti care ma vor duce mai aproape de ceea ce-mi doresc , sa cunosc acei oameni care vor avea un cuvant puternic de spus in evolutia mea , sa cad de cate ori va fi nevoie pentru a putea fi mai buna ...

Mai vreau sa cred intens intr-o idee pe care s-o ridic la rangul de misiune si careia sa ma dedic trup si suflet , o ideea care se ascunde bine de mine intrucat sunt convinsa ca ea este acolo, ratacita printre „idealuri” si „ obiective” false , care nu ma reprezinta cu adevarat ...


Si , daca nu cer prea mult , imi doresc acea persoana care sa ma simta si sa ma citeasca din priviri , care sa creada in mine si in care sa cred mai presus de orice , cu care sa impart momente dulci si amare , pe care sa-l iubesc in fiecare zi mai mult si in care sa descopar mereu ceva nou (si reciproc) . Impreuna sa crestem si sa invatam unul de la celalalt , sa fie prietenul meu cel mai bun , sa fim liberi si totusi „noi” sa fie sanctuarul la care ne intoarcem ori de cate ori avem nevoie . .. Un EL in bratele caruia sa adorm si sa ma trezesc din cand in cand iar dimineata sa impartim aceiasi cana cu ciocolata calda , dar si aceleasi vise si pasiuni ... un El care sa ma iubeasca cel mai mult atunci cand merit cel mai putin fiindca atunci am nevoie cel mai mult (si invers) , si a carui afectiune sa o simt in gesturi si atitudini ... sa fim „Two minds (and souls) consensual /Entwined to perfection” ...

Draga Mosule , am fost cuminte ... Eu cred in tine , la fel ca atunci cand eram copil :)

This love ...

Nu vreau sa-mi zici ceva , nu vreau sa stiu ca mai exista si altii , vreau doar sa ma tii de mana ca in noptiile cand dormeam impreuna si eu ma intorceam cu spatele iar tu ma luai in brate si ne inclestam degetele . Imi era teribil de cald dar nu voiam sa-ti dau drumul .. era un disconfort , o durere din care izvora frumosul ... Iar noaptea , cand ma trezeam , urmaream un fir de sudoare alunecand hoinar pe fruntea-ti incruntata de razboiul viselor si apoi il sarutam ... si iti simteam aroma intzepandu-mi simturile , grijile , temerile , idealurile ...


Te iubesc asa de mult ...