Noi ... imi place asa mult cum suna , la fel ca si verbele la persoana I plural. Cumva , ma rapeste din ghearele singuratatii.Stii ca m-am gandit la asta ? Nu e vorba de faptul ca intr-adevar vei actiona pt a ma ajuta , ci e gandul ca esti acolo care imi da incredere si forta . In tine am gasit terenul fertil in care sa-mi sadesc cateva vise , cateva dorinte si multa afectiune (si mancare , bineinteles).


Imagineaza-ti : eu , tu si Iasi-ul ... O alee careia ii ignori sfarsitul si adierea blanda a vantului de primavara . ..statuia lui Eminescu , privindu-ne muta si calauzindu-ne pasii spre trecutul tulbure dar si spre viitorul luminos... sa ne incrucisam degetele intr-o atingere a mainilor prin care sa vedem , sa auzim ,sa gustam si sa simtim lumea in frumoasa ei atemporalitate... Inserarea sa ne descopere imbratisati , imprumutand din caldura trupului celuilalt ...

Hmm... Mi-e dor de mare ... Mi-e dor de briza noptii intzepandu-mi epiderma , briza pe care as putea-o savura fara teama fiindca stiu ca trupul tau m-ar imbraca si m-ar seduce pt a i ma abandona naiv , pur si imoral , cu pasiunea valurilor care se izbesc naravas de diguri , cu gingasia lunii care-si cauta chipul in apa marii, cu sinceritate dezarmanta a tacerii noptii ... Si nisipul sa ma zgarie odata cu mangaierea ta si sa se amestece in dansul corpurilor noastre care ne aduc cu un pas mai aproape de nebunie ... Sa vad rasaritul in si prin ochii tai verzi , sa numaram stele cu mana unuia in a celuilalt si sa desenam nori pufosi de vata de zahar pe cer ... sa ne dezlantuim pe nisipul ud , la umbra noptii ascultand muzica dulce a marii...

Noi ... dragoste , fara reguli si repere , doar o lupta muta cu ale noastre trairi , cu ale noastre frici , cu ceea ce cuvintele nu vor sa spuna oricat de mult am vorbi . Amandoi stim , nu credem, nu intelegem , dar traim ... Cu tine ma simt de parca descopar o alta lume in care eu reneg toate regulile cu care am crescut dar in care nu ma regaseam. Langa tine simt ca pot fi ceea ce sunt si , ciudat sau nu , cu tine am depasit dorinte primare ca posesivitate, gelozie si acum si stabilitate . Stiu doar ca am incredere in mine , in tine , in noi .

Simt ca imi incoltesc aripi ... Ador jocul trupurilor noastre cand as vrea sa sfasai epiderma si sa trec dincolo de ea. In intuneric iti vad ochii straluncind , pulsand pasiune devoranta ce-mi starnesc dorinte animalice si trupul conturandu-se perfect cu miscari demonice , explozive , mistuitoare.Simt ca ma joc cu focul , un foc cu doua laturi : una glaciala si alta ardenta. Respiratie adoarme cand buzele tale musca din mine cu setea cu care un orb doreste lumina , sorbindu-mi ultima bataie a inimii pentru a o face sa bata in ritmul inimii tale. Mainile iti aluneca peste tot corpul meu , de parca ar fi un explorator care da viata drumului pe care-l strabate , iar trupul mi se trezeste cu o vibratie firava ... Si vreau din nou , iar si iar , pana la epuizare ..

The Storm

Am puterea sa te iubesc si in acelasi timp sa fiu eu .... Imi vad pasii mergand inaintea mea pe drumul zgrumturos , iar ai tai batatoresc o alta cale , insa stiu ca paralelismul drumurilor ascunde intersectia sufletelor .


Iar gandurile imi ratacesc , fascinate de fiinte si provocari noi , insa in tine salasluieste lumina acestor intunecimi ... fiindca pot dori nimicnicia altora si totusi sa te iubesc numai pe tine , cu fiecare litera , cu fiecare cuvant nerostit , cu fiecare dorinta adormita , cu eternitatea clipei prezente... caci , nu-i asa , fiecare secunda inseamna “acum” ... Si te voi iubi chiar si atunci cand nu o vom mai face , te voi iubi ca un orb care stie sa umble , nestiind ca si el vede in felul sau ...

Fiindca esti TU , asa cum nu vreau EU , fiindca sub atingerea ta primavaratica infloreste trupul meu , fiindca in privirea ta scapata fericirea-mi ludica , fiindca singuratatea se stinge sub acel “noi” bland pe care-l rostesti ...


M-ai invatat sa ma joc cu spatiul , sa fii departe si totusi sa te ghicesc in aroma ce invaluie perna , in sarutul tatuat pe pielea mea , in urmele de pe cana de ceai din care ai baut ... si m-ai invatat sa ma joc cu timpul -sa dizolv noaptea in zi cand adorm in bratele tale ... si uite asa am ajuns sa te iubesc in 4D


Intai m-ai imbratisat ... apoi , nimic nu a mai fost la fel

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun ,

Stiu ca e putin cam tarziu sa-ti scriu fiindca toate se intampla in noaptea de 24-25 , dar eu cred ca tu nu ai nevoie de o noapte sa faci miracole , tu le faci in fiecare zi caci tu esti cel care iubeste oamenii neconditionat , indiferent de sezon sau de greselile facute de acestia . De ce ? Fiindca ai ceva divin , sacru .


Cand eram mica , imi doream multe jucarii , dar in adancul sufletului , mereu am vrut sa zbor , fara sa stiu ca defapt acest zbor simboliza libertatea , cunoasterea , imaginatia nemarginita ...


Dorinta a ramas vie , dar am invatat ca fiecare vis are pretul lui asa ca vreau sa-mi dai putere sa lupt in clipele in care simt ca totul si-a piedut sensul , ca totul se prabuseste ,sa-mi amintesc ca atunci cand noaptea e mai neagra inseamna ca se apropie zorile ...


Imi doresc sa gasesc raspunsul la intrebarea „Cine sunt?” sa-mi pot stabilii coordonate si traiectorii , sa invat zambetul copiilor si iertarea din ochii unui parinte , sa-i apreciez pe cei dragi pentru toate gesturile marunte pe care le fac si pe care sa nu le mai iau „for granted” , sa invat sa iubesc fara sa-mi fie teama ca voi fi ranita , sa invat sa deosebesc lucrurile,trairile cu adevarat importante de cele care doar par importante si sa le acord atentia cuvenita , sa invat sa gasesc mereu esentialul si sa nu ma pierd in detalii , sa citesc acele carti care ma vor duce mai aproape de ceea ce-mi doresc , sa cunosc acei oameni care vor avea un cuvant puternic de spus in evolutia mea , sa cad de cate ori va fi nevoie pentru a putea fi mai buna ...

Mai vreau sa cred intens intr-o idee pe care s-o ridic la rangul de misiune si careia sa ma dedic trup si suflet , o ideea care se ascunde bine de mine intrucat sunt convinsa ca ea este acolo, ratacita printre „idealuri” si „ obiective” false , care nu ma reprezinta cu adevarat ...


Si , daca nu cer prea mult , imi doresc acea persoana care sa ma simta si sa ma citeasca din priviri , care sa creada in mine si in care sa cred mai presus de orice , cu care sa impart momente dulci si amare , pe care sa-l iubesc in fiecare zi mai mult si in care sa descopar mereu ceva nou (si reciproc) . Impreuna sa crestem si sa invatam unul de la celalalt , sa fie prietenul meu cel mai bun , sa fim liberi si totusi „noi” sa fie sanctuarul la care ne intoarcem ori de cate ori avem nevoie . .. Un EL in bratele caruia sa adorm si sa ma trezesc din cand in cand iar dimineata sa impartim aceiasi cana cu ciocolata calda , dar si aceleasi vise si pasiuni ... un El care sa ma iubeasca cel mai mult atunci cand merit cel mai putin fiindca atunci am nevoie cel mai mult (si invers) , si a carui afectiune sa o simt in gesturi si atitudini ... sa fim „Two minds (and souls) consensual /Entwined to perfection” ...

Draga Mosule , am fost cuminte ... Eu cred in tine , la fel ca atunci cand eram copil :)

This love ...

Nu vreau sa-mi zici ceva , nu vreau sa stiu ca mai exista si altii , vreau doar sa ma tii de mana ca in noptiile cand dormeam impreuna si eu ma intorceam cu spatele iar tu ma luai in brate si ne inclestam degetele . Imi era teribil de cald dar nu voiam sa-ti dau drumul .. era un disconfort , o durere din care izvora frumosul ... Iar noaptea , cand ma trezeam , urmaream un fir de sudoare alunecand hoinar pe fruntea-ti incruntata de razboiul viselor si apoi il sarutam ... si iti simteam aroma intzepandu-mi simturile , grijile , temerile , idealurile ...


Te iubesc asa de mult ...

The invention of lying

Mii de cantece , poezii , franturi din meditatii ale unor oameni de geniu glorifica adevarul , facand din el un zeu in fata caruia pleci ochii si te supui fiindca in conceptia universala , el reprezinta absolutul.


Dar ce este adevarul ? Pornin de la ideea ca nicio materie nu poate exista fara antimateria sa , il voi creiona drept absenta minciunii , caci , la drept vorbind , cele doua sunt indivizibile . Cum ? Atunci cand cineva iti graieste un adevar , iei totusi in considerarea ipoteza ca afirmatia/iile facuta/e sa fie minciuna/i si invers , cand esti avertizeaza ca urmeaza o ironie ieftina , o forma ciudata a minciunilor , te intrebi cat adevar se ascunde in spatele glumitei/minciunii .


Se zice ca la inceput a fost doar adevarul ... dar undeva , cumva s-a strecurat o greseala , adevarul s-a alterat dovada ca eternitatea e inexistenta chiar si in cazul absolutului , iar mirosul sau gretos a sugerat un nou titlu pt "non-adevar" . E negru , e negativ , e interzis si te atrage incredibil de mult mai ales cand e mijlocul ideal de a atinge punctul dorit ...


Fatis , insa , toata lumea iubeste adevarul , toti il cauta si il doresc . Dar oare chiar vrem asta , chiar vrem sa stim de ce lucrurile care ne ranesc , o fac in modul acesta brutal ? Oare vrei sa stii ca desi te iubeste nespus , intr-o seara de aburi alcoolici , mainile sale au atins si au dorit alt trup ? Oare vrei sa stii ca odrasla ta draga si cuminte , isi petrece , defapt, noptile in cluburi si zilele dormind , in loc sa profite de investitia ( de incredere si cea materiala) pe care o faci in ea ? Oare vrei sa stii ca , defapt , parintii tai , pe care ii iubesti si ii admiri la infinit , nu sunt defapt ai tai si ca cineva te-a aruncat ca pe o jucarie stricata ?


Vrem adevarul , dar de fapt nu-l vrem . Ne dorim doar o minciuna bine cosmetizata , deghizata perfect in sublimul , perfectul adevar . Ascultam ce vream sa auzim , intelegem ce vrem sa intelegem caci nimeni nu e cu adevarat pregatit sa dea pieptul cu realitatea , in forma ei nuda , dureros de sangeroasa .



Poate de asta au zamislit oamenii idealuri precum iubirea , adevarul , dreptatea pe care le-au pus in scena pe frumoasele basme si ne-au indoctrinat de mici , sa avem puterea de a crede ca orice este posibil in virtutea acestor idealuri , si sa luptam pentru acel ceva ... Doar ca , mai tarziu , ni le-au rapit ...Si atunci la ce bun ?! .. Dar asta va fi , poate , subiectul unui alt post

over and over and over again

Uite , tocmai am incercat sa-mi imaginez viitorul fara tine si undeva , pe interior , a alunecat o lacrima vie , ce strangea in palme toata afectiunea ce ti-o port . Si nu , nu e teama de a te pierde fiindca vara asta am invatat sa te pierd , e ceva mai mult . Nu stiu daca e dorinta sau premonitie , dar am siguranta ca vei fi mereu langa mine chiar si atunci cand buzele tale vor cunoaste pasiunea in alta parte .. As vrea sa strig un ardent "te iubesc" cerului , sa stie si el ca mai exista profunzime si trairi reale care nu se imbraca in vorbe pompoase doar pentru a-si demonstra maretia ...

When the friends are gone
When the party's over
We'll still belong
To each other

Si da , "noi" este acel "acasa" la care ma intorc mereu caci stiu ca aici am un loc si ca mereu voi avea , fiindca stiu ca ma iubesti chiar daca nu o spui ... ne leaga prea multe lucruri si totusi atat de putine : amintiri , dorinte , vise


I've lived, I've loved, I've lost, I've paid some dues, baby
We've been to hell and back again
Through it all you're always my best friend



Noi ... imi place asa mult cum suna , la fel ca si verbele la persoana I plural. Cumva , ma rapeste din ghearele singuratatii.Stii ca m-am gandit la asta ? Nu e vorba de faptul ca intr-adevar vei actiona pt a ma ajuta , ci e gandul ca esti acolo care imi da incredere si forta . In tine am gasit terenul fertil in care sa-mi sadesc cateva vise , cateva dorinte si multa afectiune (si mancare , bineinteles). In virtutea confesiunii asteia , sunt asa de multe lucrurile pe care le doresc de la noi , lucruri carora le sunt straine notiunile de "responsabilitate" si "indatorire"


Noi ... fara reguli si repere , doar o lupta muta cu ale noastre trairi , cu ale noastre frici , cu ceea ce cuvintele nu vor sa spuna oricat de mult am vorbi . Amandoi stim , nu credem, nu intelegem , dar traim ... Cu tine ma simt de parca descopar o alta lume in care eu reneg toate regulile cu care am crescut dar in care nu ma regaseam. Langa tine simt ca pot fi ceea ce sunt si , ciudat sau nu , cu tine am depasit dorinte primare ca posesivitate, gelozie si acum si stabilitate . Stiu doar ca am incredere in mine , in tine , in noi .


Cand sunt cu tine ,simt ca imi incoltesc aripi ... Ador jocul trupurilor noastre goale cand as vrea sa sfasai epiderma si sa trec dincolo de ea. In intuneric iti vad ochii straluncind , pulsand pasiune coplesitoare ce-mi starnesc dorinte animalice si trupu-ti conturandu-se perfect cu miscari demonice , explozive , mistuitoare.Simt ca ma joc cu focul , un foc cu doua laturi : una glaciala si alta ardenta. Respiratia adoarme cand buzele tale musca din mine cu setea cu care un orb doreste lumina , sorbindu-mi ultima bataie a inimii pentru a o face sa bata in ritmul inimii tale. Mainile iti aluneca peste tot corpul meu , de parca ar fi un explorator care da viata drumului pe care-l strabate , iar trupul mi se trezeste cu o vibratie firava ... Si vreau din nou , iar si iar , pana la epuizare ..

There's no rainbow without rain

Am fost candva prieteni ? Oare te-am iubit cand ma sarutai de "noapte buna" ? Oare sexul ne-a unit si ne-a dezbinat intr-o camera goala cu multe paturi , multe asteptari si atatea vise ? Imi esti mai strain decat Atlantida si mai rece decat Antarctica . In cotloane seci mai svacneste o ultima dorinta : sa dau timpul inapoi si sa zavorasc secundele noastre inauntru , acolo unde le voi gasi cand perna va suspina numele tau .... sau sa dau timpul inainte , sa te vad uitat ca o fantoma ce mi-a incetosat noptile , iar acum isi cauta alta cale printre frunzele uscate ...


A venit toamna cu ploile ei plictisite , cu frunze inghemuite ce se prefac in non-materie ... Parca ieri imi prindeai umerii intr-o menghina de usoara afectiune , atat de firesc de parca prietenii buni mereu fac asta . Nu stiam , nu credeam sau nu voiam sa cred ca "mereu prieteni" va fi un "niciodata la fel ca inainte" amar ... Au urmat luni in care viata aluneca haotic catre nicaieri ... Nu intelegeam cum , de ce , in ce fel ... Te-am adorat si te-am urat in acelasi timp fiindca nu aveam coordonate , fiindca minciuna ta era adevarul meu , fiindca stiam ca trebuia sa te pierd ca sa te am , fiindca nu mai traisem ceva asemanator pana atunci ... Iar acum ... acum nu mai stiu ce vreau , ce ar trebui sa fie , care directie ma va duce catre mine , catre implinire ...

E ciudat cum e bine dar nu e bine ca e bine pt k de ce e asa bine , cum ar fi bine daca ar fi bine si nu ar fi asa rau daca nu ar fi mai bine ... Nu-i asa ?