Am fost candva prieteni ? Oare te-am iubit cand ma sarutai de "noapte buna" ? Oare sexul ne-a unit si ne-a dezbinat intr-o camera goala cu multe paturi , multe asteptari si atatea vise ? Imi esti mai strain decat Atlantida si mai rece decat Antarctica . In cotloane seci mai svacneste o ultima dorinta : sa dau timpul inapoi si sa zavorasc secundele noastre inauntru , acolo unde le voi gasi cand perna va suspina numele tau .... sau sa dau timpul inainte , sa te vad uitat ca o fantoma ce mi-a incetosat noptile , iar acum isi cauta alta cale printre frunzele uscate ...
A venit toamna cu ploile ei plictisite , cu frunze inghemuite ce se prefac in non-materie ... Parca ieri imi prindeai umerii intr-o menghina de usoara afectiune , atat de firesc de parca prietenii buni mereu fac asta . Nu stiam , nu credeam sau nu voiam sa cred ca "mereu prieteni" va fi un "niciodata la fel ca inainte" amar ... Au urmat luni in care viata aluneca haotic catre nicaieri ... Nu intelegeam cum , de ce , in ce fel ... Te-am adorat si te-am urat in acelasi timp fiindca nu aveam coordonate , fiindca minciuna ta era adevarul meu , fiindca stiam ca trebuia sa te pierd ca sa te am , fiindca nu mai traisem ceva asemanator pana atunci ... Iar acum ... acum nu mai stiu ce vreau , ce ar trebui sa fie , care directie ma va duce catre mine , catre implinire ...
E ciudat cum e bine dar nu e bine ca e bine pt k de ce e asa bine , cum ar fi bine daca ar fi bine si nu ar fi asa rau daca nu ar fi mai bine ... Nu-i asa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu