Din nou imi intorc gandurile catre tine , dragul meu ... simt o fericire apocaliptica ce-mi naruie suflarea . Imi pierd cuvintele in intelesuri si visele in dorinte ... Cine ar fi crezut ?! Ca-mi voi redescoperi pofta de a trai in hohote de ras, ca-mi voi schingiu egoismul etern si ca-mi voi deschide portile sufletului pentru ca tu sa intri ... ha , esti deja esti inauntru... Mereu ai fost cu un pas inaintea fantesmelor mele, putin mai "altfel" decat mi-am inchipuit , intotdeauna gata sa salvezi situatia , ca fetitele PowerPuff :)) ...
Mi-e dor ... de jocul indescifrabil al degetelor , de saruturile nebunesti , interminabile , ce ne converteau buzele suferinde intr-un rosu torid , de privirea incetosata in care ma invaluiai dimineata cand ne trezeam ... Verificai daca m-am trezit, putin naucit de prezenta mea acolo , imi inseninai clipa cu un sarut scurt, dupa care ma luai in brate si adormeai la loc ... Imi marcai pielea cu parfumul tau , pe care-l culegeam cu mandrie si cu blandete toata ziua ... Undeva , candva , rasuna "To blossom blue" , iar tu iti reduceai dimensiunile atat de mult incat incapeai in bratele mele si-ti lasai respiratia sacadata sa-mi rascoleasca fiinta ... Inchideam ochii si simteam ca am rapus timpul , macar pentru o secunda
Mi-ai spus ca esti un copil ... si azi , cineva mi-a spus mie ca sunt un copil .. si stii ce e cel mai frumos ? Ca jocul nostru nu are reguli , ca , asemenea copiilor ,il traim intens , iar imaginatia e singura noastra limita ... fiindca noi nu suntem ca ei , fiindca ne pastram individualitatea desi putem spune "noi" ...
Un copil uita de sine si se daruieste jocului , si chiar daca va fi un an , mai mult sau mai putin ... vreau sa fim noi doi, cu sinceritate si cu afectiune ... Si stii de ce ?
Pentru ca langa tine am fost in o mie de feluri fara sa fi tradat vreodata ceea ce sunt cu adevarat , fiindca , desi ne pierdem cuvintele uneori , ma vei intelege din priviri asa cum nimeni n-a facut-o pana acum ... pentru ca redefinesti fericirea mereu pentru mine ... fiindca mereu ai fost piesa lipsa din puzzle-ul meu ... fiindca mi-e dor de tine chiar si cand esti langa mine ... fiindca , desi nu dorm cand sunt cu tine , imi place sa pierd sirul secundelor mangaindu-te si privindu-te ... fiindca langa tine fricile mor si renasc in sperante ... pentru ca stiu ca dupa tot ce a fost si este , eu nu voi mai fi aceiasi ...
Desi uneori vreau sa ma indepartez caci nu vreau sa te pierd , stiu ca in clipa asta esti inceputul si sfarsitul meu ...
Stii ... imi place cand esti copil, cand ma veghezi din umbra , cand te framantii pe diverse teme , cand te concentrezi pe ceva anume ... Mi se pare ca esti mereu altfel , ca te stiu asa de bine dar ca nu te stiu deloc ...
Copii cred in povesti , cred ca totul e posibil ... Hai sa ne scriem propria poveste , pe care s-o intelegem si s-o stim doar noi , si s-o traim intens , fara sa ne pese ce va fi mai incolo ...
Sa-ti amintesti asta , sunt acolo sa cred in tine , sa te strang de mana cand pierzi echilibrul , sa-ti respect dorintele si sa ma bucur de succes alalturi de tine ... Suntem doar tu si eu ...
Mai e putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu