A fost odata ca niciodata Oana la o frumoasa varsta minora cand visa cu ardoare sa creasca si sa locuiasca la camin alaturi de prietenul ei maro , Goanga ...
Timpul a trecut si visul a vazut lumina zilei in anul II , cand , intr-o imbatranita seara tarzie de toamna , Goanga cu ochii sticlosi mi-a facut minunata surpriza de a iesi nu din tort ci din punga cu paine ( si bineinteles ca nu mi-a cantat "happy Birthday , Mrs President" ca Marlyn Monroe). A fost o prietenie muta , sincera fiindca nu aveam de ce sa fiu egoista (cat putea sa manance biata fiinta ?!) , cu conditiile de rigoare (sa-mi respecte intimitatea adica sa nu intre in dulap si nici sa-mi ravaseasca pat) . Totul a fost absolut minunat : aveam cu cine sa impart mancarea ( Victor trebuia sa se multumeasca cu mai putin) , cine sa-mi asculte dilemele la MN sau EA ; toate pana cand Goanga s-a simtit singura , si , in loc sa faca 50-50 tristetea cu mine , s-a hotarat sa sune un/o prieten/a.
Am trecut cu vederea acest aspect , insa o umbra de teama s-a asternut in sufletul meu putin gelos. Goanga in schimb , o ducea din ce in ce mai bine : pe principiul "Make love not war" , gandacelul maro a inceput sa toarne plozi cu nemiluita (nu cred ca a auzit de contraceptive) si in scurt timp , deja au devenit o minoritate. La fel ca ungurii , s-au simtit indreptatiti sa ceara autonomie , desi impartim dulapuri , sub-patul chiar si baia . Incet si sigur , prietenia s-a transformant in afront , iar dragostea in ura. Asa au inceput amenintarile . Lore a hotarat sa-i parfumeze cu kylie Minogue si Celine Dion , ca ei nu sunt cool si accepta doar mirosuri grele . O perioada s-au ascuns , probabil complotand un nou asediu .
A venit si momentul reaparitiei , cand am inteles ca minoritatea suntem noi , studentele la Automatica si Calculatoare. Razboiul a fost declarat. Operatiunea : GAZAREA K300 , care pe moment a parut un succes s-a dovedit un lamentabil esec in contextul in care se pare ca am creat mutantii negrii ce au organizat front comun cu goangele maro. ... Un aer tensionat se simte in camera iar razboiul rece ameninta sa devina unul real... Am renuntat la arme albe (servetele de masa ) si ne luptam cu mainile goale . Insa , cand vrem sa-i macelarim pe un perete , ei se arunca in gol de parca se reediteaza 11 Septembrie 2001 (au si ei mandria lor - prefera sa moare decat sa marturiseasca cine i-a trimis)...
Payback time is coming ...
Morala : ai grija ce (nu) iti doresti , ca sigur ti se intampla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu