Hehe , ca de obicei ,las lucrurile neterminate .. sperand oare sa gasesc un strop de viata si mister pe care l-am omis in goana mea zilnica . De aceea , la mine punctul e defapt punct si virgula , e pauza de respiro pe care o dau legaturii , de teama ca plictiseala va voala culorile intense de la inceput . Sau poate ca n-am invatat pana acum sa pierd , sa inchid usa atunci cand trec pragul , sa spun si sa cred ca nu-mi pasa ... De ce? Fiindca atunci cand imi intorc privirea catre ceva/cineva , setez frecventa si descopar terenul fertil pt a sadi vise , sperante , afectiune si incredere ... De asta stiu ca nu vreau sa plec , ca nu vreau sa plece ... Vreau sa STIU ca este acolo , dar sa nu fie , sa lasam viata sau intutia sau ce o fi sa-si aleaga calea si modul de parcurs , avand certitudinea ca dreptele concurente se intalnesc Doar intr-un punct ... deci a fost punct sau punct si virgula ?! ...
sau poate e vorba doar de investitia facuta - nu vrem sa fi irosit atata truda si vise care , avem certitudinea, sunt de mult stinse ... sau poate dorim sa privim inapoi pentru a stii ca am pasit inainte ... sau poate e ca jucaria din copilarie pe care o pastrezi si o privesti cu nostalgie din cand in cand , dar pe care nu indraznesti sa o arunci desi stii ca nu te vei mai juca niciodata cu ea ... De ce renunti la joc ? Fiindca esti altcineva si , cu toate ca un mic copil isi mai cere drepturile exprimandu-se uneori in cele mai nepotrivite situatii , te-ai maturizat iar acum jucariile imbraca alta forma
Pana la urma , nu cred in apusuri , ci doar in rasarituri tarzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu