Aud , aluncand feroce pe langa casca mea , voci preocupate de .. chiar asa, de ce? De o cariera , de vanat ... Si ma roade o vina ca nu ma dedic "carierei" ... Sa-mi gasesc scuze ? Da , imi place ce fac , dar o piesa din puzzle-ul asta s-a ratacit intre dorinta de a zbura deasupra oamenilor si cea de a uita de acei "asa trebuie" ... Sa gasesc o cale ? Imi ucid cu brutalitate melancolia ce-mi picteaza tablouri existentiale in minte, inchid muzica lacrimogena si-mi pironesc ochii spre scena cifrelor care-mi alearga prin fata cu dinamismul si dramatismul unei pelicule de razboi. Hai sa gandim binar in "0" si "1" ... Hmm, nu-mi place perspectiva asta de alb si negru , de viata si de moarte , de elemente care se exclud reciproc ... Si daca mai multi de "0" ajung sa faca "1" ?! Si daca murim in fiecare clipa ca sa invatam sa traim ? Si daca trebuie sa renuntam la "tot" ca sa avem totul ?
Nu e necesar sa te am ca sa te iubesc , asa cum nu e necesar sa te iubesc daca te am . Nu e necesar sa-ti desclestezi buzele ca sa stiu ca minti , asa cum nu e necesar sa minti ca sa stiu ce simti
Ce cautam intre atatia "1" si "0" ? Algoritmul catre fericire sau catre nefericire ? Sau doar drum catre blestemata "cariera" care-mi tot invadeaza gandurile ? Si mai important : ce se afla la capatul lantului binar care ne monopolizeaza timpul ? Ce se intampla cand se termina "1" si "0"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu