Imi caut aripi sa le invat sa pluteasca , sa taie vazduhul , sa ma poarte sus , de unde pot patrunde alte orizonturi , mangaierile altor vanturi , seninatatea altor apusuri… Dar ma crucifica trecutul cand ma astept mai putin cu gheare neintelese … O clipa am uitat sa iubesc … o clipa ce inchisteaza eternul … ma zgarie pulbere de vise stinse , iar in trup inima a scuipat si cea din urma speranta … Ce dulce e uitarea, in avantul ei nestatornic de a darui imunitate in fata durerii si ce reci imi sunt trupul si sufletul … Poate doar amintiri amare mai pot tulbura pustiul inghetat ce-mi invaluie intreaga fiinta…Poate ca in ele imi caut ingerul cu chip demonic care sa-mi deschida marea unei iubiri tacute, pe care s-o miros, s-o gust, s-o pipai in noptile tarzii si care sa fie al meu macar ca ar fi o minciuna bine cosmetizata… Numai zace ascuns in pustiile cotloanele interioare si infiripa-ti un loc in mintea mea fiindca stiu ca vei ramane mereu un ideal intangibil …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu